Skip to main content

Am dezmierdat în gând un strop de ploaie fină,
Care cuprinde tot ce ne-ncoajoară.
Mi-aș fi dorit o ploaie mult mai plină
Să splele tot, și-a apoi să fie iar lumină.

A picurat încet o lacrimă divină
Ce-a șters o urmă mică de demult
Dar a lăsat în loc o dâră fină
De vis uitat adânc ca într-o mină.

E ferecat cu lacăte multiple
Și e zidit adânc în mintea mea
Și uit că l-am avut cândva în minte
A fost un vis …adus de ploaia mea.