Linia orizontului

Linia orizontului

A fost o dată ca niciodată un copil. În ultimele luni el și părinții au stat mai mult în casă.

Astăzi dimineață, părinții erau nerăbdători să-i spună că vor merge la bunici.

Celui mic îi era tare, tare dor de bunici, de căldura și dragostea lor.

 

A vorbit la telefon în fiecare zi cu ei, dar nu era același lucru ca atunci când îl luau în brațe, sau de mânuțe și descopereau împreună lucruri noi și interesante.

Bunicii îi făceau de fiecare dată câte o surpriză, de parcă ar fi avut mereu cu ei o baghetă magică.

Își amintea că ultima dată bunicul l-a învățat cum să facă un nod. Răspunsul la întrebarea nerostită de cel mic a venit imediat de la bunicul, chiar în timp ce făcea nodul.

 

Cel mic ținea în mâini un fir de care era legat un zmeu. Firul era cam scurt și el voia să vadă zmeul zburând și mai sus.

Atunci bunicul a înădit firul scurt cu un alt fir. Când a terminat i-a întins  firul lung al zmeului și l-a rugat, ca atunci când va înălța din nou zmeul să își pună o dorință.

Cel mic și-a dorit ca zmeul lui să zboare mai repede decât păsările de pe cer. Bunicul i-a zâmbit și l-a rugat să privească spre cer.

Un arc cu multe culori brăzda cerul. Era un curcubeu, primul pe care-l vedea micuțul. Bunicul i-a spus atunci că zmeul și curcubeul au făcut împreună o poartă pe unde să treacă toate păsările de pe cer.

Adică zmeul meu veghează păsările de pe cer ?

Da bunicule, veghează împreună ca dorințele tale să se îndeplinească.

Data viitoare când vei veni o să îți arăt linia orizontului.

În ultimele luni, cel mic a studiat atent fiecare linie pe care o vedea, linia cu care încerca să deseneze, linia din carnetul în care mămica lui își nota diverse lucruri, linia de pe peretele din baie.

Era tare curios ce putea fi atât de interesant cu acea linie a orizontului.

Îi putea întreba și pe părinți, dar descoperirile cu bunicii aveau un alt farmec. Aveau în ele un strop de magie, diferită de cea a părinților.

 

Pe drum spre bunici, părinții vorbeau despre vacanțele trecute și despre locurile minunate în care au fost împreună…

Gândul lui era tot la linia orizontului!

Odată ajunși la bunici toate gândurile și întrebările din mintea lui au dispărut ca prin minune și s-a bucurat de fiecare moment petrecut  acolo.

La plecare, bunica l-a luat de o mânuță și bunicul de cealaltă au mers până în capătul curții care era la marginea satului.

În spatele curții bunicilor era doar câmpul verde.

Bunicii l-au rugat să privească în depărtare, în locul în care pământul și cerul se întâlnesc!

Uneori vei auzi că linia orizontului separă cerul de pământ.

Tu să știi că visele și dorințele tale pot avea ca limită doar linia orizontului!

Adică vor fi nesfărșite ?!

Da puiule, așa ca dragostea noastră pentru tine !

aneta@

Lasă un răspuns

Back to top