A fost o dată ca niciodată un căluț cu stea în frunte. Căluțul avea părul castaniu și o stea albă în frunte.
El păștea liniștit pe o pajiște, la marginea unei păduri.
Din loc în loc, pe pajiște, vedeai câte o floare galbenă, sau albastră, câte un mac roșu, o păpădie firavă și delicată. O adevărată încântare.
Soarele radia o căldură plăcută, adia un vânt ușor care îți aducea discret un miros de flori delicate și de iarbă proaspăt cosită. Un băiețel a plecat prin pădure, împreună cu tăticul lui, ca doi temerari într-o expediție, în care să descopere minunile din natură.
Băiețelul alerga curios în fața tatălui și îi arată mândru că a descoperit o scorbură din care a ieșit un pui de veveriță. Puiul de veveriță se uita câteva clipe fix la băiețelul curios și apoi, a zbughit-o repede pe o creangă a copacului.
De acolo, de sus, îi zâmbi băiețelului și își luă rămas bun, aruncând o ghindă către băiețel: ”Păstrează-o, este doar pentru tine!”
Băiețelul a strâns ghinda în mânuța lui micuță și caldă. O va păstra cu drag și bucurie. Este primul lui dar de la un prieten cățărător și jucăuș !
Tăticul era foarte mândru și încântat de băiețelul lui și foarte bucuros de fiecare experiență nouă pe care cel mic o trăia și o descoperea împreună cu el.
Încet, parcă pe nesimțite, cei doi au ieșit din pădure și au ajuns pe pajiște. Băiețelul a ridicat ochii din pământ și a văzut un căluț galopând liber pe pajiște. Și-a prins tăticul de mâna, l-a scuturat ușor și l-a rugat să meargă cât mai aproape de căluț. Voia să-l mângâie și să-l privească de aproape. Nu îndrăznea să se gândească că ar putea să-l încalece și să se plimbe, puțin de tot călare, pe acel căluț cu stea în frunte.
Tăticul lui a fluierat încet și căluțul a venit la pas, aproape, din ce în ce mai aproape de cei doi. Băiețelul a scos din buzunar o bombonică pe care mămica lui i-a pus-o acolo când a plecat de acasă, ca pe un premiu pentru curaj.
N-a stat pe gânduri deloc și a întins mâna în care avea bombonica direct către căluțul cu stea în frunte.
Căluțul a primit bombonica apoi s-a lăsat ușor în jos, la picioarele băiețelului și l-a invitat la o plimbare pe pajiște.
Ca doi prieteni, cei doi au plecat într-o călătorie nouă și plină de surprize plăcute! Căluțul galopa încet pe pajiștea verde și plină de flori, iar băiețelul râdea și cânta! Când cei doi au obosit de atâta galopat, râs și cântat, iar seara a început să se lase ușor peste întreaga pajiște, au revenit la tăticul băiețelului care îi privea încântat și mândru.
Cei doi prieteni și-au luat rămas bun și și-au promis să se revadă curând.
Băiețelul a adormit zâmbind în brațele tăticului său, în drum spre casă. Ziua lor a fost încărcată cu experiențe noi, plăcute și pline de bucurie.
A fost o zi în care tăticul a petrecut TIMP cu băiețelul lui. Sigur această zi va rămâne în amintirea lor pentru totdeauna.
