Mi-ar plăcea să îmi spui că ești nerăbdătoare să împărtășești cu mine schimbările din relația cu copilul tău.
Tare mai înțeleg toate aceste frământari!
Cât mi-aș fi dorit să am și eu un umăr pe care să mă sprijin, să tacă și să mă înțeleagă!
Sau doar să mă asculte! Atât și îmi era de ajuns!
Mi-ar plăcea să îmi spui că pașii mici pe care i-ai făcut până acum au produs o schimbare și că vrei mai mult.
Doar ascultându-l, copilul tău vine spre tine și se deschide, precum o floare pe care o privești cum înflorește.
Faci ochii mari și îți bate inima tare, tare! Vrei să fii prezentă acolo, sută la sută, să vezi, să prinzi fiecare secundă, fiecare moment.
Ai strâns în tine atâtea emoții plăcute!
Te încarci și dai mai departe. Pe măsură ce dai, primești mai mult.
I-ai atins suflețelul mic, curat și avid de iubire!
Cum ar fi ca toți copiii pe care-i întâlnești să fie veseli, să râdă cu gura până la urechi!? Râsul lor devine molipsitor. Întotdeauna!
Imaginează-ți o lume în care niciun copil nu mai plânge că se simte singur! Un copil care zâmbește, învățat de mămica lui.
Privește atent în jurul tău. Vezi copiii din parc, de pe stradă, de la grădiniță? Toți sunt veseli?
Ce exprimă fețele lor?
Te rog, nu întoarce capul! Știu că doare, poate un pic, sau chiar un pic mai mult! Fă ceva! Începe cu copilul tău.
El este ca o foaie albă, imaculată, pe care tu îi scrii povestea vieții, de la început.
Scrie-o frumos, cu grijă, pune culoare, pune suflet.
Dacă tu crezi că ai greșit un pic, fără voie, nu te judeca. Ai făcut ce ai putut mai bine în acel moment.
Data viitoare vei ști, și vei face diferit.
Deja ai făcut pași mari, mari de tot!
Spune-i că-l iubești, cât de des poți! Ia-l în brațe, alintă-l! Spune-i că iubirea ta pentru el este unică și nimic nu va schimba asta vreodată!
Copilul tău va crește în lumea în care tu ai privit fără să întorci capul. Ai făcut ceva!
