Am descoperit în sufletul meu de curând, că sunt copil curios tare, tare.
Atunci când eram mică, nu aveam copii cu care să mă joc.
Pe atunci, credeam că un copil trebuie să facă altceva: să citească, să își facă temele, să își ajute părinții…
Nu mai rămânea timp și pentru joacă. Nici nu era nevoie.
Pe atunci, credeam că sunt un copil fericit.
Anii au trecut, eu am crescut, m-am făcut mare, apoi am devenit adult, părinte responsabil… dar nu m-am jucat.
Sincer, nici nu știam cum să fac asta, câteodată îmi părea că ”nu se cuvine să te prostești” așa ca un copil. Serios!?
Apoi am citit cărți, am văzut filme, am văzut părinți cu copii în parc, pe stradă, jucându-se. Ceva era cumva neterminat în sufeltul meu.
M-am surprins prima oară oftând, când am văzut o familie în parc ascunzându-se după un copac, iar băiețelul lor urma să le descopere ascunzătoarea.
Atunci când a venit pe lume fetița mea, din prima zi am început să mă joc cu ea, fără să mă gîndesc, doar să simt!
La început stângace și timidă. Știi, chiar nu mi-a păsat, dar am făcut asta în fiecare zi.
Abia atunci am descoperit bucuria, râsul sincer și curat!
Eram și eu un copil mare care împarte bucuria cu un copil mic. Aceeași bucurie multiplicată în copilul meu și în copilul din mine.
Mi-am trăit ”copilăria” împreună cu fiica mea! Am crescut împreună și mă bucur tare pentru asta.
Vreau să împart cu tine experiența mea. Să știi că nu sunt expert în vreo terapie nemaivăzută, nemaiîntâlnită. Sunt o mămică care te poate ghida în propria ta călătorie de mămică.
Si mai sunt doar o femeie care vrea să-ți dăruiască un strop, sau chiar mai mulți din experiența ei, din tot ce a învățat și strâns ca bagaj emoțional în multe cursuri, câțiva ani buni…iar cel mai important lucru, fără preț este dragostea pentru copii.
